Așa cum se spune că păduche la păduche trage, chiar cred că proștii cu proști trebuie să aleagă să fie

Umblă niște vorbe prin târg de când lumea, dar unele-s pline de adevăruri în care cred cu tărie... gen, ”din cocoș nu faci găină, nici din curvă gospodină” sau ”ban la ban trage și păduche la păduche”, ”prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul” și tot așa. Și mă gândesc serios și la chestia cu ”deștepții cu deștepții și proștii cu proștii”. Am urmărit cu atenție un clip trimis de un prieten. Povestea era simplă: el, bogat, are trei opțiuni [ ... Read more › ]

Save the Date!

DA! Fără rețineri și fără să am habar de ceea ce se va întâmpla, mi-am spus în clipa în care rătăceam prin gânduri, încercând să găsesc acel ceva care să mă facă să visez [ ... Read more › ]

DACĂ-N CLIPA ÎN CARE SIMȚI CĂ POȚI AVEA TOTUL ÎȚI BATE LA UȘĂ CEL CARE TE-A RĂVĂȘIT, I-AI DESCHIDE?

– Domnișoară? – Da, vă rog. Spuneți dacă v-aș putea ajuta. Căutați pe cineva anume? – Pe dumneata. – N-aveți cum. Sigur e o greșeală. – Da, așa e. A fost o [ ... Read more › ]

De nu v-aș cunoaște, chiar v-aș crede, la cât de ușor vă jucați cu vorbele prin online, pfff!

Umblă liber un fel de specimen masculin bazat pe multă siropoșenie online, ci o doză imensă de porcism în offline. E acel gen de bărbat care le arată cu degetul pe anumite dudui, siderat [ ... Read more › ]

Până să ajung pe canapeaua ei…

Până să ajung pe canapeaua ei, n-aveam nici cea mai vagă idee de cât de vulnerabilă pot fi. Invincibilă, de neclintit și de neoprit. Așa-mi descriam, pe alocuri, existența, de fiecare dată [ ... Read more › ]

Cealaltă femeie

Se nasc întrebări. Povești neștiute ascunse sub chipuri fericite. Ai auzit, poate. Ai căutat-o. Ba chiar ți-ai dat peste degete atunci când ai încercat să o apelezi, dar n-ai avut curaj. De [ ... Read more › ]

Timpul e singurul element pe care nici cel mai bogat om nu-l poate cumpăra. Are o singură măsură și curge…

Mi-am căutat busola. La ce mi-ar fi de folos dacă nu m-am rătăcit? Sau m-oi fi rătăcit, oare, printre- atâtea trupuri cu gesturi mecanice? Nici eu nu mai găsesc răspunsul potrivit la [ ... Read more › ]

Plec departe…

- Definește ”departe”. - N-aș putea... - Și-atunci, pleci așa, fără să știi unde? - Da, departe. Atâta știu. - Păi cum? - Așa... aș putea spune că-n lumea mea. Dar eu [ ... Read more › ]

Tu îți mai aduci aminte?

M-am trezit c-un soi de nostalgie a copilăriei. Fix aia în care n-aveam în grijă decât cum să o amăgesc pe mama pe la ora 21 seara, când ieșea pe fereastră și striga cu ton apăsat [ ... Read more › ]

Nu-ți cer nimic. Am încetat în clipa în care (…) ai ezitat. Și-am tot căutat…

Fugim spre depărtări necunoscute. Ne-avântăm în certe incertitudini doar  de suflete hoinare cunoscute. Irosim emoții pe speranțe spulberate. Aruncăm vorbe-n vânt, fără să ne dăm seama [ ... Read more › ]

”La mine a fost groaznic!”

”Frumoasă? Uită-te la mine și spune-mi sincer, îți par frumoasă? Nu-ncepe să spui că da pentru că am și eu oglindă. Și să știi că o evit des, în ultima vreme”, a-nceput să mi se [ ... Read more › ]