Așa cum se spune că păduche la păduche trage, chiar cred că proștii cu proști trebuie să aleagă să fie

Umblă niște vorbe prin târg de când lumea, dar unele-s pline de adevăruri în care cred cu tărie… gen, ”din cocoș nu faci găină, nici din curvă gospodină” sau ”ban la ban trage și păduche la păduche”, ”prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul” și tot așa. Și mă gândesc serios și la chestia cu ”deștepții cu deștepții și proștii cu proștii”. Am urmărit cu atenție un clip trimis de un prieten. Povestea era simplă: el, bogat, are trei opțiuni feminine. Dăruiește fiecărei femei câte 5000 de dolari, iar fiecare dintre ele îi cheltuiește după cum crede: prima, se aranjează pentru el. A doua, îi cumpără lui cadouri. A treia, investește banii, scoate profit, îi returnează banii dăruiți și îi arată că împreună vor prospera. Pe cine alege el? Pe cea mai frumoasă, pe morala ”bărbații, tot bărbați!”. Ce conta dacă era proastă, el a vrut o agățătoare și-atât, după morala tristă, dar adevărată. Banc sau pildă, se-ntâmplă în viața reală ca unul deștept să fie acaparat, ca să nu zic de-a dreptul prostit, de una de-asta a cărei menire e doar să dea bine ca decor. Dac-ar fi prost cu proastă, jos pălăria, dar ce faci când el e inteligent și ea tută? Ați spune că nu se poate… ei, și încă cum! Îmi spunea cineva că poate face ravagii în pat, dar eu întreb așa… în lume cu experiența din pat ieși? Ajungi să stai în cercuri care clar nu te reprezintă. Rânjești frumoș și-atât? Tu, idiot inteligent, te rogi să nu i se ceară vreo părere pe subiecte sensibile sau de actualitate ca nu cumva să se dea de gol cu privire la faptul că fură curent imediat ce deschide gura? Trist, foarte trist, de la oameni de la care chiar aș avea pretenții…

Advertisement

Nu cred în diferențele de clasă socială sau de vârstă, dar în cele ce țin de inteligență, da. Și-aici nu mă refer la faptul că inteligența ți-e dată de maldărul de diplome pe care-l ai în sertare sau pe pereți înșiruite, ci dimpotrivă, la acea inteligență nativă, pe care o ai sau nu, care te ajută să fii capabil să porți orice fel de discuție cu oricine, fără a cădea în penibil. Trebuie să rezonezi nu doar fizic și emoțional, ci și intelectual, căci, mai devreme sau mai târziu, misterul oricum se va risipi, vraja se va rupe, așa cum am văzut de mici prin desene animate, iar tuta rămâne în creierul gol fix când ți-e lumea mai dragă. Da, prostul trebuie să fie cu proasta, iar deșteptul cu deșteapta. Căci, dacă-i goală, o îmbraci, dacă-i proastă, ce-i mai faci? Dar cum unora nu le e teamă să se umple de penibil, se-ntâmplă și anomalii.

Ah, și mi-am mai amintit o fază povestită de o prietenă ajunsă la o vârstă respectabilă și care le-a cam văzut pe toate. În urmă cu ani, în grupul ei de prieteni era una inflitrată (iubita unuia), care voia să arate că e deșteaptă și căra mai mereu după ea  câte o carte. În timp ce ei își savurau cafeaua, ea mai azvârlea câte un ochi prin carte, chipurile citind. I-au copt-o (nah, și răbdarea are o limită) și-au văzut că doar voia să impresioneze în momentul în care s-a dus la toaletă și zăpăciții i-au mutat semnul de carte la altă pagină, fără ca ea să se prindă. Nu s-a prins pentru că atunci când a revenit, și și-a văzut liniștită de ”lectură”, fără să i se pară nimic în neregulă. S-au convins în acel moment cum stă treaba cu ea. I-au spus chiar. N-a mai avut cum să fie undercover… deh, ce ți-e și cu prietenii ăștia…??

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.