2018, fii un mai bun prieten decât mi-a fost 2017, te rog!

Nu-mi plac finalurile de niciun fel. Poate, de aceea, nu cred nici măcar în ideea sfârșitului de an, ci în acea cursivitate firească a timpului… nu se încheie nicio etapă din a noastră viață, ci se-ntâmplă o altă nouă zi, cu aceleași planuri pe care le aveam și ieri, doar că aveau nevoie de mai mult timp și răbdare pentru a fi pe deplin realizate. Zilele din 2017 mi-au fost frumoase și nu numai. Unele, mi-au fost lecții, avertismente pe deplin învățate. Ultima lună era cât pe ce să mi-o ia pe mama într-o manieră tragică, pe care n-aș fi putut nicicând să mi-o scot din minte, fiind ”martor”, însă Domnul a decis că nu-i încă vremea, din fericire!

Advertisement

Cred că am plâns în 2017 mai mult decât am făcut-o în ultimii 5 ani. 2017 m-a sensibilizat peste măsură, în sens pozitiv, și mi-a demonstrat încă o dată că teama mea de singurătate are mari șanse să nu mă acapareze nicicând grație pietenilor minunați și adevărați ce mi-au fost aproape, fiind chiar de la distanță. 2017 mi-a făcut curat în lista de prieteni, iar dictonul „eu nu pierd oameni, oamenii mă pierd pe mine” a mers ca uns la sufletul meu. 2017 m-a făcut să-mi găsesc, în sfârșit, drumul: revista Insociety (www.insociety.ro ). Vă așteaptă multe surprize, garantat! Sufletul încă mai rătăcește dintr-o teamă sau prea mult atașament, nici eu nu știu, dar e o vină pe care mi-o asum, așa cum îmi asum fiecare secundă din viața asta. Nu cu regret, ci cu un respect nemărginit pe care mi-l port eu însămi pentru ceea ce am fost, sunt și voi deveni!

2018? Știu că e anul în care voi împlini 30 de ani și cam atât. Știu că voi munci și mai mult pentru propriile vise, că mi-am pus niște ținte pe care n-am de gând să nu mi le ating și pe care le țin numai pentru mine. Știu că voi încerca să fiu, în continuare, un om bun și să smulg zâmbete chiar și de la cei pe care nu-i cunosc. Ce-aș mai vrea? Să încep să călătoresc mai mult și să descopăr povești pe care să vi le împărtășesc cu drag. Mi-aș dori să devin și un pic mai nepăsătoare, să nu zic chiar nesimțită, dar mi-e teamă că în ”lumea mea”, fix aia care îi amuză pe mulți când mă aud vobind despre ea, nu se prea poate… voi încerca, măcar atât.

Alte dorințe? Doar care țin de mine, căci de la ceilalți am renunțat să mai am așteptări… Ah, și multă, multă inspirație să scriu, multe interviuri frumoase cu oameni minunați, pe care să le pot aduna la final de an într-o carte, în așa fel încât să rămână pentru eternitate pe rafturi, nu doar în sertarele online-ului, din respect pentru cei pe care am șansa să-i cunosc prin intermediul cuvintelor. În rest, vreau numai să mulțumesc pentru tot. Nu am mult și nici suficient, dar, cu siguranță, sunt mult mai bogată decât alții…

Advertisement

 

 

Add Comment

Required fields are marked *. Your email address will not be published.